Ar fi interesant de urmarit motanii care strabat literatura romana. Azi l-am descoperit pe al doilea, intr-un interval relativ scurt de timp si am de gand sa mai caut si altii.
Mai intai a fost Mirciulica. Fenomenala coincidenta! Pisoii mei sunt alintati si ei "Mirciulica". Atunci cand nu sunt alintati, ii cheama, pe rand: Mircea si Grigore. Si pana sa citesc romanele Rodicai Ojog-Brasoveanu, credeam ca sunt nume foarte originale pentru niste motani. In fine...
Mirciulica - cel din carte, motanul cu trup de hartie - e si el un pisoi alintat, mananca jeleuri si fondante, iar atunci cand e racit, Melania ii pregateste lapte cald cu un strop de rom. Daca va asteptati ca Melania sa fie o fetita rasfatata, va inselati. Sau ma rog, aceasta ar fi doar o latura a personajului. Melania mananca multe dulciuri, rationeaza cu voce tare, dar tot ea rezolva cazuri de crima doar citind articolele publicate in ziare. E o pensionara vaduva, iar prietenia ei cu Mirciulica e unul din lucrurile care intriga cel mai putin in Cianura pentru un suras, acest policier savuros, apoi in Buna seara, Melania! Dar nu va povestesc mai mult! Ce mai trebuie sa stiti totusi e ca in final Mirciulica are ultimul cuvant, el declanseaza finalul neasteptat.
Azi, in Dimineața pierdută a Gabrielei Adamesteanu, l-am întâlnit pe motanul Piturca. Din nou, un nume foarte original pentru un motan, care poarta ceva din farmecul locului. Nimic din aerul aristocrat al lui Mirciulica. Trebuie sa știți că Piturca e un cotoi jigărit, râios, pe care doar Ana, servitoarea, l-a salvat de la pieire, ungandu-l cu gaz. Desi apare in momente cruciale ale romanului, pretext de dialog in momente stanjenitoare, Piturca nu joaca un rol major. Insa, cu blana lui galbuie, spalacita, el pare sa traverseze generatiile privind mereu batjocoritor spre oaspetii nepoftiti.
Nu vreau sa fac remarci sexiste, nici macar atunci cand e vorba de rasa pisiceasca, dar am intuitia ca in literatura apare mai mereu motanul si nu consoarta lui. Poate pentru ca are un aer mai boem, de aventurier, un farmec usor golanesc. Vorba poetului ce i-a-nchinat balada:
"Motan m-aş fi dorit să fiu
cu coada-n sus, cu blana-n dungi"...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu