marți, 16 noiembrie 2010

Mirona si propaganda comunista

      Sa nu credeti ca citesc numai Cella Serghi. Insa intamplarea a facut sa citesc de curand Cartea Mironei. (Intamplarea fiind aici doar "une façon de parler". Nimic nu e intamplator cand e vorba de literatura.)

      Cartea Mironei e un  roman plin de poezie.O poveste usor romantioasa, scrisa frumos. Mai ales inceputul. Inceputul imi place mult. Apoi poezia devine usor dulceaga, nu de prost gust, doar de o sensibilitate usor demodata, dar nu-i mai dai atentie, te-a "prins" firul povestii, al povestilor care se impletesc.

     Pretextul romanului e legenda misterioasa a Fanei (bunica Mironei), ce fugise cu un grec in ziua nuntii fiicei ei. Mai e povestea de dragoste care traverseaza romanul, imposibila, cum altfel, Stefan fiind casatorit. Si drumul initiatic in cautarea Fanei, bildungsromanul Mironei. Odata cu el, romanul scrierii unui roman. Iar in final, toata aceasta constructie, cu fragmente dispuse atat de ingenios, toata tensiunea narativa, povestea de dragoste, povestile de razboi... toate esueaza lamentabil in literatura de propaganda!...

     Nu-mi plac romanele cu teza. Prin ideile vehiculate, Cartea Mironei e o carte feminista, cum s-ar spune. Pare adresata unui public exclusiv feminin. Am regasit aici ceva din Françoise Sagan, in felul de a vorbi despre iubire pe alocuri si mai ales despre euforia libertatii recuperate dupa iubire. Ceva din Pascale Roze in evocarea atmosferei apasatoare din casa batranei Catian. Dar si din realisti.

    Miza feminista a romanului ramane astfel destul de subtila. Dar finalul e complet ratat. In final, ratat visul Mironei de a scrie un roman, din moment ce incepe sa scrie reportaje si brosuri de propaganda. Intreg romanul e pus astfel sub semnul revolutiei comuniste.

   Am regasit insa din cand in cand, la cotitura unei fraze, ca un ecou, marea. Si dealurile de creta vorbesc parca de Dobrogea si de Balcic. E evocat uneori Matisse, alteori Tonitza.

   Structura romanului e bineinteles o mise en abîme a mitului lui Sisif - ce trimite aici la destinul scriitorului de a-si reincepe munca la nesfarsit. Numai ca aici Sisif e comunist.

Niciun comentariu: